Despre pensia noastra

Cele citite in presa si vehiculate la radio si pe multe posturi de televiziune la sfarsitul anului trecut m-au pus putin (mai mult) pe ganduri.

Citisem despre generatia baby boomers in cartile lui Kiyosaky, insa el scria despre America, nu avea asta cum sa ne afecteze si pe noi aici, in Romania, nu-i asa? Si totusi aceasta este realitatea: natalitatea a scazut si in consecinta ne vom trezi, daca nu suntem suficient de prevazatori, ca nu ne vom mai permite sa ne pensionam.

Cati dintre noi - cei din generatia 60 - 70 - nu se simt deja obositi de serviciu si uneori, mai ales luni de dimineata, nu si-ar dori sa mai stea macar pana la ora 10 in pat? Cati dintre noi nu viseaza sa iasa la pensie mai devreme, sa poata face o plimbare prin parc sau prin centru in miezul zilei, sa citeasca mai mult, sa calatoreasca, sa aiba mai mult timp pentru un hobby?

Eu cred ca e timpul sa ne trezim din visare. In primul rand pentru ca nu stim sigur daca vom mai apuca pensia cu tot stresul si bolile care ne ameninta in sec XXI. In al doilea rand pentru ca nu stim daca ne vom mai putea permite sa iesim la pensie. Si in al treilea rand deoarece cu venitul pe care il vom avea atunci, la anii pensionarii, nu ne vom permite sa calatorim in toate locurile pe care visam acum sa le vedem atunci.

Solutia in opinia mea este una singura: trebuie sa traim acum cat mai bine si cat mai frumos, fara sa mai asteptam un viitor care nu stim sigur ce ne va aduce. Cum facem asta? Simplu, in teorie:

- ne bucuram de ce avem in prezent si incercam sa ne gandim cat mai putin la ceea ne lipseste

- ne stabilim obiective care pot fi atinse (in termeni financiari) si ne tinem de ele pana le atingem

- devenim mai creativi in tot ce facem: in modul in care ne petrecem timpul, in felul in care ne cheltuim banii si chiar in modul in care ne castigam banii.

Dar despre toate astea vom mai vorbi.